Dacă ajungi la mănăstire la apusul soarelui, felul în care ultimele raze luminează stânca spectaculoasă face să pară că totul este încremenit în timp iar energia cu care te încarci este extraordinară. Mai mult decât atât, deasupra intrării în biserică se află arcul caracteristic prezenței unui vortex energetic.

Se spune despre Mănăstirea Corbii de Piatră că face parte dintr-un puternic triunghi energetic (Nămăiești - Corbii de Piatră – Cetățuia Negru Vodă), având în centrul lui, nu întâmplător, orașul Câmpulung, prima capitală a Țarii Românești. Bisericuța de lemn adăpostește cea mai veche pictură murală din țară și are două altare, unul dintre ele fiind dedicat Zeiței Mamă. Ea a fost atât loc de meditație și învățătură, apoi templu folosit de daci pentru a venera puterea zeului Zamolxis și pentru a-i aduce ofrande.

Legendele născute în jurul stăncii impunătoare sunt numeroase și primele dintre ele amintesc de o eră a uriașilor care ar fi trăit în aceste locuri înainte de Potop. Se spune că Dumnezeu i-a pedepsit pe uriași pentru păcatele lor și i-a șters de pe fața pământului, lăsând numai unul singur pietrificat pentru a le aduce aminte oamenilor de trecut și de existența lor.

Este un loc ideal atât pentru cei care doresc să facă drumeții, plimbări cu bicicleta, cât și pentru cei care vor să facă tratament cu ape minerale tămăduitoare.

Valea Vâlsanului a devenit arie protejată în anul 1994, adăpostind peste 300 de specii de plante și animale. Cea mai importantă dintre speciile protejate este peștele de numai 12 centimetri, unic în lume, cunoscut popular sub numele de asprete. Este o specie fosilă vie, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani,ce trăiește pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari, acolo unde curentul este puternic.

Rezervația naturală cuprinde cuprinde 5 arii importante. Prima dintre ele este Zoruleasa, areal în care se regăsesc plante, arbori şi animale pentru care se conservă mediul propice dezvoltării. A doua secţiune din rezervaţie este zona Vâlsanului, unde se află aspretele, iar al treilea sector îl reprezintă Cheile Vâlsanului, care se întinde pe o distanţă de 7,5 km, începând din punctul numit „bariera". Mai există zona izvoarelor sulfuroase, două dintre ele fiind cunoscute sub denumirea de Puturosul şi Putina, şi zona exceptată de la păşunat, care se suprapune cu Zoruleasa. În păşunile de pe Valea Vâlsanului cresc câteva plante specifice acestui colţ geografic, precum garofiţa-de-munte și crucea-voinicului. Pe lângă pădurile de răşinoase şi fag mai cresc jnepeni, ienupăr şi mirt.  Printre speciile de mamifere care se găsesc în zona protejată sunt cerbul, capra neagră, pisica sălbatică, mistreţul şi viezurele.

Decorul natural este completat de calitățile apelor tămăduitoare, făcând astfel din zonă un centru de terapie pentru trup și suflet.

Salina Ocnele Mari, este una dintre cele mai vechi mine de sare din țara noastră, exploatarea sării făcându-se aici încă de pe vremea dacilor. Vechiul traseu minier a fost însă închis și în prezent se poate vizita noul traseu turistic la peste 100 metri adâncime, care cuprinde o zona culturală, una sportivă, zona de joacă pentru copii, o biserică și un restaurant.

Cele mai importante beneficii ale salinei sunt bineînțeles cele terapeutice. Aerosolii salini pătrund în organism în mod natural pe nas, pe gură și prin piele, fiind benefici pentru afecțiuni respiratorii, alergii, nevroze, stări de oboseală cronică.

Cea mai spectaculoasă atracție a salinei este Biserica cu hramul “Sfintei Varvara” , cea mai mare biserică subterană din România. Scaunele din biserică sunt sculptate în sare iar acustica este una remarcabilă, astfel că în timpul slujbelor oficiate duminică sau în zilele de sărbătoare, atmosfera creată este una cu adevărat înălțătoare. Remarcabilă este și apariția chipului Sfintei Varvara încrustat pe unul din pereți, sfânta care este protectoarea minerilor.

De asemenea, sculptura în sare “ Fecioara Măria cu Pruncul” a fost găsită într-o grămadă de bolovani din sare în formă originală, asupra căreia nu s-a intervenit decât la forma pruncului, care nu era bine definită. Această sculptură a apărut în visul unui localnic și găsită a doua zi motiv pentru care a fost expusă în Biserică pentru a fi văzută de toți cei care vizitează obiectivul.